Clasificare

Bruxism nocturn

Este cel mai răspândit. În bruxismul nocturn apare scrâșnirea automată a dinților, precum și contractarea ritmică a maxilarelor. Aceste fenomene apar la aproximativ 90 de minute și pot dura de la câteva minute la câteva ore.

Bruxismul nocturn este cel mai periculos deoarece este inconștient, iar urmările sale se instalează insidios, putând rămâne nediagnosticat mult timp.

Bruxism diurn

Apare ca reacție la diferiți stimuli externi (cum ar fi stresul de orice fel) sau ca urmare a tipului nostru de personalitate (de exemplu, persoanele hiperactive tind să dezvolte bruxism).

Cauze

Se împart în trei categorii mari:

a) cele ce țin de structura psihică a pacientului combinată cu diverse elemente stresante.

Aici se includ toate persoanele perfecționiste, agresive sau anxioase ce trec prin evenimente de tipul: sarcini stresante, probleme familiale, odihnă insuficientă, abuz de cafea, alcool sau tutun, tratamente psihotrope stimulante (unele antidepresive);

b) cele ce țin de tulburările ocluzale: orice modificare incorectă a reliefului ocluzal prin obturații sau coroane incomplet adaptate, oase maxilare dezvoltate disproporționat, erupția dinților, incongruențe dento-alveolare, dinți fracturați, edentații (lipsa unuia sau a mai multor dinți);

c) alte cauze: afecțiuni din sfera ORL (de exemplu vegetații adenoide), care produc obstrucții parțiale ale căilor respiratorii; sindromul de apnee în somn.

Simptomatologie

Primele semne de întrebare pe care ar trebui să ni le punem ar fi generate de prezența durerilor auriculare (în zona urechilor) și ale articulației temporo-mandibulare (articulația maxilarelor) însoțite eventual de dureri surde de cap.

Frecvent, dimineața apare o senzație de oboseală, de tensiune a mușchilor masticatori. La nivel dentar apare hipersensibilitatea la cald și la rece. Persoana lânga care dormim e posibil să remarce contracțiile ritmice ale maxilarelor precum și zgomotul tipic de scrâșnire.

Cu toate acestea 80% dintre pacienți nu realizează că suferă de bruxism, problemă pe care o semnalează abia medicul stomatolog.

Acesta va observa la un pacient cu bruxism:

• apariția fisurilor sau a fracturilor smalțului;
• fractura sau tocirea obturațiilor coronare sau a lucrărilor protetice;
• modificarea aspectului dinților frontali ale căror margini sunt netede ca urmare a abraziunii (tocirii) smalțului;
• abraziunea smalțului dinților laterali ce poate ajunge până la expunerea dentinei, ceea ce conferă dinților un aspect gălbui și produce sensibilitatea la cald și la rece;
• mușchi maseteri măriți în volum;
• în cazurile mai grave se poate observa mobilizarea dinților în alveole, ceea ce determină o mai ușoară invazie bacteriană și poate duce chiar și la abcese dentare.

Tratament

Există câteva metode prin care pacientul poate ameliora el însuși bruxismul, fără ajutorul medicului dentist:

• Stresul e unul dintre cei mai importanți factori în declanșarea episoadelor bruxogene, astfel încât trebuie evitat, pe cât posibil.
• Încercați să vă asigurați un somn suficient și odihnitor. Muzica, lectura sau o baie caldă înainte de culcare vă pot ajuta să vă relaxați. Evitați consumul de substanțe excitante ale sistemului nervos (cafea, tutun, alcool și nu în ultimul rând, drogurile mai tari) în apropierea orei de culcare.
• Roaderea pixurilor, a unghiilor sau pur și simplu mestecarea gumei obișnuiesc maxilarele cu scrâșnitul. E preferabil să se renunțe la astfel de obiceiuri.
• O metodă de relaxare a mușchilor masticatori este poziționarea vârfului limbii între cele două maxilare, în zona dinților frontali. Este un truc valabil pentru bruxismul diurn.
• Așezarea unui prosop umed și cald pe articulația temporo-mandibulară înainte de a vă culca are, de asemenea, un efect miorelaxant (de relaxare a musculaturii).

Tratamentul instituit de medicul stomatolog

Primul lucru pe care îl va face medicul odată ce a constatat că pacientul suferă de bruxism va fi să afle care este cauza.

• Dacă este vorba de stres, atunci se încearcă eliminarea acestuia, fie prin autoeducare, fie prin psihoterapie.
• Dacă medicația psihotropă a declanșat bruxismul, se încearcă pe cât posibil întreruperea sau modificarea ei.
• Dacă este vorba despre o ocluzie defectuoasă, fie datorită problemelor ortodontice (de exemplu înghesuiri), fie prin lucrări protetice incorect executate, se va trece la o reechilibrare ocluzală completă, cu tot ceea ce presupune aceasta: refacerea coroanelor dentare, a obturațiilor coronare, rezolvarea disfuncțiilor ortodontice.
• Pentru relaxarea musculaturii masticatorii se pot prescrie medicamente calmante, pentru perioade scurte.
• În cabinetul stomatologic se pot realiza niște aparate speciale numite gutiere care nu sunt altceva decât mulaje ale dinților superiori și inferiori care au ca scop împiedicarea contactelor interdentare și poziționarea mandibulei într-o poziție neutră, mai relaxată.

Gutierele sunt, însă, doar niște paleative care nu rezolvă problema, ci doar împiedică lezarea dinților și aparitia durerilor, în timpul purtării lor.

Durerea auriculară și în zona articulației temporo-mandibulare, însoțită de tensiune a mușchilor masticatori și hipersensibilitate dentară la cald și la rece, pot fi semne de bruxism.

Prezentarea la medicul stomatolog pentru evaluarea situației este cea mai corectă atitudine.
Înainte de a ajunge la medic, încercați să eliminați stresul, să aveți un somn liniștit prin metodele sugerate mai sus, să evitați consumul de cafea, tutun și alcool, să evitați medicamentele psihotrope stimulante.

Nu roadeți obiecte ca guma de mestecat sau capătul creionului. Plasați vârful limbii între cele două arcade și aplicați o compresă caldă pe obraz pentru relaxarea musculaturii.